Cultura ”iudeo-crestina”, o minciuna conservatoare

N-a existat niciodată vreo cultură iudeo-creștină.
Pînă în anii 1950, cuvîntul ”iudeo-” era folosit în sintagma ”iudeo-masonic” folosită despre dușmanii creștinătății europene. Evreii și masonii erau considerați ca străini, dușmani, agenții progresului.
În cea mai creștină perioadă a sa, în Evul Mediu, Europa de apus a fost însîngerată de războaie endemice. Nici măcar Italia, nici Toscana, apropiată de tronul papei, nu a fost ferită de războaie permanente.
http://www.classicitaliani.it/duecento/battaglia_montaperti.htm

Traducem mai jos o cronică, între alte zeci de cronici, despre o bătălie dintre Florența și Siena. Bătălia a avut loc în 1260.
Un oraș creștin catolic, Florența, amenință cu exterminarea alt oraș creștin catolic, dar mai mic, Siena :

Noi florentinii biruitori, așa am hotărît și poruncit, ca acieastă cetate a Sienii desăvîrșit să fie nimicită, și toate zidurile să fie surpate și făcute una cu pămîntul. /…/iară aceasta să se facă năpristan și fără de crîcnire, și mai cu seamă zidurile să fie năruite, ca să intre oastea noastră biruitoare.

/…/ Plecînd deci solii florentini, cei două zeci și patru de pîrgari, care cîrmuiau cetatea Sienii, adunară năpristan svat în soborul Sfîntului Cristofor, și le spuseră voința florentinilor. Și auzind acestea, ridică-se jupîn Bandinello, care sfătui și zise, ca să li se facă pe voie, și așa încuviință și jupîn Buonaguida Boccaci, și alți svetnici mișei și bicisnici.
Apoi rădică-se jupîn Provenzano Salvani și zise /…/

/…../ auzind acestea vlădica Sienii de asemenea cumpănă și năpastă, puse de trase clopotul în dungă, și astrînse monahi și preuți în sobor. Și-i îmbărbătă și-i mîngăie, să se roage lui Dumnezeu și Maicii Domnului, și tuturor svinților pentru norodul Sienii, să-i apere și să-i păzească de pierzare și de primejdie, și cum însuși a slobozit cetatea Ninive pentru postul și căința ninivitenilor, să mîntuiască și cetatea Sienii de mîniea florentinilor.
Și porînci să se desculțe tot natul și să încunjure beseareca, cîntînd psalmi și rugi și chemînd mila lui Dumnezeu.

/…./ și fiind năpădit de istov pîrgariul, anume jupîn Buonaguida, ridică-se și strigă de-l auziră toți cetățenii care erau în nămestia biserecii, cum știți : preacinstiți lăcuitori ai Sienii, noi sîntem închinați regelui Manfred. Acuma de iznoavă să închinăm averea și vieața noastră și cetatea Svintei Maice a Domnului.
Și de istov se despuie în cămașă și își descuperi capul și își puse cureaua după grumaz, și intră înaintea norodului întreg, și purcease către besearecă, și după îns tot norodul. Și pe cine găseau în drum, se unea loru, toți desculți și fără giubea, și cu capul descoperit, grăind : Vergură curată, agiută-ne întru obida și scîrba noastră, și ne izbăvește din gura leilor acestora care vor să ne sfîrtece. Și mergeau toți grăind : Maica Domnului, miluiește-ne pre noi păcătoșii. Iară vlădica cu șireagul de oameni, și agiunse la oltariu, și cîntară Lăudă-mu-te Doamne. Iară norodul din poarta besearecii striga ”Milostivește !” cu lacrămi multe. Iară vlădica se întoarse cu tot clerul și ieși în tîmpinare lui Bonaguida. Iară tot natul se puse în genunchi, și pe Bonaguida, prăvălit în țărînă, îl prijini vlădica și îl îmbrățișă, și tot norodul se răsipi, sărutîndu-se pe gură unii pe alții. Și-l luă vlădica pe Buonaguida și îngenuncheară dinaintea oltariului Maicei Domnului, cu lacrămi și suspine /…/ Iară vlădica propovădui, și porînci norodului îmbrățișeze-se și să-și iarte greșalele unii altora, și să se spovedească și să se cuminece. /…/ și mearseră șireag în prejurul bisericei, cu crucea, apoi tot cinul bisericesc, apoi un prapure roșu, apoi vlădica, desculț, și lîngă el Buonaguida, numai în cămeașe, cu cureaua de grumaz,

/…/ și crepîndu-se de ziuă, cei două zeci și patru de pîrgari care cîrmuiau cetatea sienii, trimeaseră trei vestitori : viteji cetățeni, luați-vă armele, și fieștecare urmeze-și sutașul său. Și rădicară cu toți năpristan, de tatăl nu-și aștepta fiul, nici frate pe frate. Și mearseră la poarta Svîntului Vieno. Și veniră trei căpetenii de oaste, /…./ și norod înarmat, și cu ei mulți preuți și monahi, care cu arme și care fără, să ajute și să îmbărbăteze oștirea. Și toți venind de a lor bună voie, într-un suflet împotriva cîinilor florentini, carii voiau lucruri de silă și fără de seamă.

/…/ Iară bătrînii și femeile rămăseseră în Siena cu groază și spaimă, cu vlădica și cinul monahicesc. /…/

Cum ați auzit, ieșind norodul, contele Giordano cu oștenii /…/ tocmi oastea, și se crepă de ziuă, și era vinerea.

Și întîi purcese contele Giordano cu șase sute de călări nemți și șase sute de pedestrași, apoi contele Aldobrandino cu norodul și două sute de călăreți,

Și ținu bătaia din zori pînă în seară, și seara se puseră pe fugă cîinii florentini. Iară cei rămași vii, prea puțini. Și toate ulițele și toate fsaturile păreau rîu de sînge, și crescu gîrla Malena de sîngele florentinilor. Și cum fugeau florentinii, iară sienezii erau osteniți, se rădicară din osteneala lor, și degeaba strigau florentinii ”aman !” că erau uciși. Nu se poate spune măcelul cailor și oamenilor.

/…/ Văzînd căpitanul conte Aldobrandino și ceilalți călăreți măcelul cel mare de oameni și de cai, se înduplecară a milă, și trimeaseră veaste, ca cine se dă, să nu fie ucis. Și ferice de care găsea pe cineva să-l ia prins. /…/
ȘI iată că era o becistnică precupeață, pre nume Usiglia, și se norocise a merge în tabăra oastei cu demîncare. Și fiind ea în tabără, văzînd că cine nu era legat prins, /căci le lipsea funie/ era ucis de istov fără de milă ; și ea milostivă ca muierile, alergă acolo de istov, și începu a grăi : dați-vă mie, să scăpați teferi ” și legă pe cîți putu cu baierele sale. Și îi scăpă pe aceia de la cruntă moarte ; și erau în număr de trei zeci, și șase. Iară ei o urmau pe ea, cum urmează puii pe cloșcă, ca să nu moară. Și așa îi mînă în cetatea Sienei. /…/ iară prinșii fură șaisprezece mii, iară morții din bătaie și din tabără șase mii.
Și cugetareți cîți fură morți, că pentru putoarea de stîrvuri se părăsi și se pustii toată acea parte, și locuiră acolo fiare sălbatice.

/…/ Auzind cei din Montalcino despre marea înfrîngere și pierzanie a florentinilor, de istov plecară toți din Montalcino, parte bărbătească și parte femeiască, mici și mari, cinul bisericesc, desculți, iară femeile despletite.
Și toți cu funia de gît veniră la Siena strigînd ”milă !”

Și fu această biruință asupra florentinilor sîmbătă în luna lui răpciune în șease zile, în anul de la nașterea domnului nostru Iisus Hristos o mie două sute șase zeci.

The present blog is about Conservative ideology and how it imagines the past. In fact, the Middle Ages and the epoch until 1800 was not so conservative.

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store