Echipa de vipere. O noua carte despre Casa Alba.

O echipă de vipere.

Încă o carte de destăinuiri de la Casa Albă

A apărut în 29 ianuarie 2019 a șasea sau a șaptea carte de destăinuiri suculente despre Trump și Casa Albă, Team of Vipers. My 500 extraordinary days in the Trump White House ( O echipă de vipere. Cum am petrecut cinci sute de zile uimitoare în Casa Albă sub Trump) de Cliff Sims.

Prima, de Michael Wolff, Fire and Fury e din cinci ianuarie 2018. A doua, de James Comey, fost șef al FBI, A Higher Loyalty, din 17 aprilie 2018.

A treia, de Omarosa Manigault, haitiană care se remarcase în serialul reality-show The Apprentice, unde-l cunoscuse pe Trump, a publicat în august 2018 Unhinged: An Insider’s Account of the Trump White House / Apucatu’ : Casa Albă sub Trump povestită dinăuntru.

Cartea lui Bob Woodward, Fear: Trump in the White House (”Frică : Trump la Casa Albă”) a apărut pe 11 septembrie 2018. Pe 2 octombrie 2018, Stormy Daniels a publicat Full Disclosure, despre legătura ei sexuală cu Trump.

În 2018 au apărut șase cărți despre Trump și Casa Albă. O echipă de vipere e prima pe 2019, și dacă se menține ritmul din 2018, așteptăm o carte la fiecare două luni.

În picături, prin scurgeri către presă, sau în șuvoaie, cărțile despre Trump, ne facem azi o idee relativ clară despre cum are loc procesul de deciziei în Casa Albă, în ultimii doi ani, 2017–2018 : Trump discută cu președintele Turciei, și anunță retragerea iminentă a trupelor americane din Siria. Beniamin Netanyahu află, telefonează unor personaje responsabile din Casa Albă, Senat și Congres, care îi bagă mințile-n cap lui Trump și-i astupă gura.

De ce apar scurgeri în presă ?

În fiecare guvern, și mai ales în administrația americană, oamenii vor să avanseze, sau cel puțin să nu fie dați afară ( 25 % plecări în primii doi ani sub Obama, 50 % sub Bush, dar 66 % sub Trump). Angajații își pîrăsc (anonim) colegii, și se așteaptă ca în schimb ziariștii să-i laude (nominal, eventual și cu poză). Do ut des.

Cliff Sims ni se prezintă printre picături. E fiu și nepot de pastor alb din Alabama. Toată copilăria a fost dus militărește la predică miercuri și duminică, și tot ce e cu Doamne-Doamne îi udă tanga.

”Voiam să îl aud vorbind mai mult [pe Trump] despre credința lui” spune serios Cliff Sims.

Din Alabama e și Hugo Black, membru al KKK, care, ca senator în Senatul SUA, s-a opus tuturor proiectelor de lege anti-linșaj, și a fost răsplătit cu un post de judecător în Curtea Supremă a SUA, unde a stat între 1937–1971, treizeci și patru de ani foarte lungi.

Ascensiunea lui Cliff Sims începe în 2016, atunci cînd publică pe blogul său, Yellowhamer, adulterul dintre guvernatorul republican de Alabama, Robert Bentley, cu secretara sa, Rebekah Caldwell Mason. E ironic faptul că pentru Cliff Sims, Trump era un ireproșabil familist creștin.

[yellowhammer e numele unei specii de ciocănitoare, pasărea emblematică a statului Alabama.]

Trump i-a dat un interviu lui Cliff Sims pentru acest blog, Yellowhammer, devenit influent, și astfel s-au cunoscut cei doi.

Sims e fundamental un conservator. Toată cartea e scrisă eufemistic : iată cum frazează el că Stephen Miller e slugarnic cu șefii și arogant cu subordonații :

„Miller’s social response was to buddy up to other top aides while harshly condescending to anyone he perceived as being below his newfound status. In short, he was just treating others the way he had been treated for so long.” (Cap. II, The Deplorables).

Sau că Steve Bannon se îmbracă din ajutoare :

” Bannon looked like he hadn’t shaved in weeks. Like Kushner, he was also dressed atypically, but hardly in a style that anyone would characterize as “trendy” or “cool.” He was wearing black-rimmed glasses, an army-style jacket over multiple open-collared shirts, and khaki slacks. If he had been wandering around the streets outside Trump Tower, instead of inside it, passersby would have handed him their spare change”.

Momentul ”grab them by the pussy”, moment de criză al campaniei lui Trump, îl găsește pe Cliff Sims, bisericosul fiu și nepot de pastor, decis : Trump e creștinul familist de care țara are nevoie.

În capitolul 4, Size matters, aflăm că Sims se mută din Alabama la Washington DC, dintr-o casă de 300 de metri pătrați într-un apartament de 63 de metri pătrați. (Dormitorul nostru din Alabama avea 63 de metri pătrați, explică autorul).

O mare parte din carte e rumeguș. Sims a fost absent la marile decizii, sau poziția sa era marginală, sau a fost un prost observator. Sau trece sub tăcere numeroase lucruri, din fidelitate republicană sau obligații personale față de Jeff Sessions, pila lui din Alabama. Nici o referință la celelalte cărți despre Trump,

Capitolul VII, The Professionals, e despre încercarea lui Trump de a înlocui Obamacare. Aflăm, indirect, doar faptul că Trump dorește instinctiv să abroge și să înlocuiască Obamacare, dar nici el, nici așa-zisa lui majoritate republicană din Congres nu sînt capabili de un plan detaliat.

Autorul spune, eufemistic ” But he [Trump] — being the one-big-idea hedgehog that he was — showed very little interest in the finer details of complex policies.”

În realitate, Trump nu înțelegea nimic despre asigurările de sănătate. Ostilitatea sa viscerală față de Obamacare era doar viscerală : era incapabil să spună de ce i se pare proastă, și ce articole anume, și cum anume exact ar fi trebuit ele înlocuite. Dar autorul e prea mediocru ca să-și critice stăpînul, la fel de prostovan și el. Trump e histrionic, un bun vînzător ambulant de aspiratoare perfecționate, dar atît. Exagerările, hiperbolele lui, bune pentru agitat gloate și pentru fascinat proști, nu mai folosesc la nimic atunci cînd e vorba de alcătuit proiecte de legi.

Discuția prin care Trump încearcă să convingă diverși congresmeni republicani să voteze proiectul lui de lege a asigurărilor de sănătate e interesant transcrisă. Trump pur și simplu încearcă să le bage proiectul pe gît, fără discuții și fără negocieri.

Cap. 8 se numește Killers. într-o întîlnire cu președintele Egiptului, generalul Al-Sisi, Trump folosește ambiguu cuvîntul ”killers” — termen de laudă pentru el, și însemnînd, probabil, om de afaceri fără scrupule. E despre scurgerile de informații din Casa Albă spre presă și despre nesfîrșitele anchete interne despre subiect. E cumva ironic, dat fiindcă și autorul a sfîrșit prin a deveni un leaker, într-un fel.

Capitolul e despre cum președintele îl cheamă pe Sims să-l întrebe cine crede că ar scurge informații către presă, face o listă, apoi trimite să fie dați afară imediat cei de pe listă. Și aici autorul adaugă, nepotrivit și ca nuca-n perete : ”mi s-a făcut dor de studiile biblice de acasă, de marțea”.

Desigur.

Și adaugă ipocrit : ” What does it profit a man to survive in Trump’s White House but forfeit his soul? — La ce-i folosește omului să supraviețuiască în Casa Albă condusă de Trump, dar să-și piardă sufletul ?

Capitolul 9, The Mooch is loose, e despre cariera meteorică, dar spectaculoasă, a histrionicului Anthony Scaramucci la Casa Albă — o săptămînă, în total.

Evenimentul a fost detaliat povestit în alte cărți și articole.

10 Better angels

E un capitol confuz, despre o vizită a congresmenilor negri la Casa Albă, care începe cordial, și pe care Omarosa Manigault o încheie conflictual, și care pune capăt oricărei colaborări. Și despre pastorii evanghelici care roiesc în jurul lui Trump. Trump îi privește pe evanghelici ca pe un simplu grup electoral. De asemenea, e pomenit incidentul din Charlottesville, în care o manifestantă anti-sclavagism e ucisă de un extremist din demonstrația extremiștilor Ku Klux Klan.

Cartea continuă.

N-o să rezum și continuarea. Autorul e un personaj mărunt, care a fost catapultat prin noroc la Casa Albă. Are o viziune complet provincială : consăteni din Alabama versus străini. Pe cei mai mulți dintre oamenii politici abia i-a întîlnit, și nu știe mare lucru despre ei. Ca toți sudiștii, e lipsit de orice cultură istorică. Cele mai multe legi dezbătute, votate sau nu, îl depășesc. Amintește succint și fără înțelegere că Trump introduce noi taxe vamale, fără nici un fel de comentarii economice, că Trump interzice accesul în SUA al cetățenilor din șapte țări musulmane, fără vreun comentariu politic ori umanitar.

Înțelegerea psihologică a personajelor din jurul său e zero : el doar consemnează replici, și atît, ca un grefier.

Cartea nu are densitate — n-o putem de exemplu compara cu Devil’s Bargain: Steve Bannon, Donald Trump, and the Storming of the Presidency de Joshua Green, o biografie interesantă a lui Steve Bannon.

Pe scurt, o carte timidă : incultura autorului, convingerile sale republicane conservatoare și dorința de a-și cruța foștii colegi și fostul șef, toate contribuie la realizarea unei cărți terne. Simptomatică e totuși apariția cărții : fluxul de cărți despre Trump continuă, cu o carte nouă la fiecare două, trei luni.

Între timp, îl cunoaștem pe Trump mai bine : ia decizii visceral, care sînt apoi îngropate de colaboratori. Declară într-o zi retragerea trupelor americane din Siria, după care obiecțiile lui Beniamin Netaniahu și ale generalilor o anulează, așa cum pisica acoperă cu nisip dejecții umile.

Sînt aproape doi ani de la apariția cărții Fenomenul Trump și America profundă. Cum a înfrînt un businessman sistemul politic. Cartea a apărut în aprilie și a fost lansată cu surle și trîmbițe în vara lui 2017, ocazie cu care Partidul Liberal l-a primit ca membru cu mare ceremonie pe junele politolog. Între timp, scandal după scandal, conflict geopolitic după conflict geopolitic, Trump a dezamăgit chiar și pe cei mai naivi sprijinitori.

Partidul Național Liberal a rămas însă cu Mihai Neamțu în brațe, jenant ca o pungă de colostomie.

The present blog is about Conservative ideology and how it imagines the past. In fact, the Middle Ages and the epoch until 1800 was not so conservative.

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store