Penticostalii in politica : Ionatan Sigheartau

Neoprotestanții în politica României

La dezbaterea televizată din 2 decembrie, cu reprezentanți ai partidelor candidate, PNL era reprezentat de fratele pastor penticostal Ieroboam Sigheartău. Penticostalii sînt ăia care vorbesc în limbi. Ce e aia vorbit în limbi ?
E, iubită cititoare, ceea ce făceai cînd aveai cinci ani, și numărai la v-ați ascunselea așa :
An, dan, dez

zizi, mani, frez

zizi, mani, pomparez

an, dan, dez !

Nu tre’ să aibă sens, zici și tu ceva.

Neoprotestanții au virusat partidele mari din România, PNL și PSD. România e condusă de un grup transpartinic, Grupul de rugăciune din parlament, teleghidat de baptiști și penticostali. Modelul e grupul de rugăciune din congresul SUA, și nu are nici un echivalent în statele Europei civilizate. În toate țările Europei occidentale, religia e separată de stat.

Implicarea pastorilor neoprotestanți în politica SUA a început în anii 1970, cu grăsanul pastor baptist Jerry Falwell, care a creat un grup de lobby conservator, The Moral Majority. Fi-su, Jerry Falwell jr, vă e cunoscut pentru faptul că plătea tineri musculoși să întrețină relații sexuale cu nevastă-sa în timp ce el dădea indicații de regie.

Istoria complicității dintre pastorii neoprotestanți și președinții conservatori

e lungă și slinoasă.

Ea începe, desigur, cu scîrbosul Billy Graham, pastorul de casă al președintelui Richard Nixon. Că Nixon era un escroc obișnuit știa toată lumea ; doar Billy Graham s-a declarat ”surprins” cînd Richard Nixon a fost dovedit ca vinovat în scandalul Watergate, și i-a trebuit o grațiere prezidențială ca să scape de pușcărie. Episodul cel mai recent a fost, desigur, susținerea pastorilor evanghelici din SUA, mari apărători ai familiei tradiționale, pentru Donald Trump — grab-them-by-the-pussy, fotografiat pe coperta revistei Playboy, însurat de trei ori, și avînd relații cu prostituate de lux ca Stormy Daniels.

Baptiștii și penticostalii din parlamentul României — Ben-Onani Ardelean, fratele pastor Mefiboșet Leș, pesedist, fost ministru al apărării, Titus Corlățean, Elifaz Sigheartău (și alții cu nume la fel de bizare) au cu toții aceeași agendă ultraconservatoare, indiferent de partidele din care — nominal — fac parte. E o agendă faxată lor din Statele Unite. Newt Gingrich a alcătuit Contractul cu America, pe care imediat l-a și exportat în țări de mîna a treia : Contractul cu România și Contractul cu Mongolia (sic).

Influența lor este una periculoasă. Ei fiind niște simpli agenți americani, am putea numi acțiunea lor politică ”trădare de țară”. Dar nu e vorba doar de atît : țările din estul Europei, primite recent în Uniunea Europeană, au democrații mult mai fragile decît în Europa Occidentală, și o separare mult mai slabă între religie și stat.

Despre ipocrizie

E lungă seria conservatorilor dovediți de ipocrizie.

De la homofobul europarlamentar maghiar Szájer József, găsit de poliția bruxelleză în timpul unei orgii homosexuale cu fundul înfipt în ceva penisuri congoleze, la marele susținător al referendumului pentru familie, episcopul Corneliu de Huși, la pastorul Ben-Onani Ardelean, prins și el cu amanta, la Pomohaci (căruia direcția județeană de asistență socială îi repartizase doi tineri orfani ca să-și satisfacă poftele) — șirul este nesfîrșit.

Poate ar trebui să menționăm cazul pastorului baptist Petru Dugulescu, senator PNȚCD între 1996–2000, care se declara mare anticomunist, dovedit în 2008 ca turnător al Securității.

Din 2008 au trecut o mie de ani, și fi-sa, una Ligia Dugulescu candidează ca membră PMP pentru parlament. În 1999, Traian Băsescu, președinte al PD, saborda coaliția șubredă din jurul PNȚCD, pe care îl declara ”partid desuet” sau expirat. Astăzi, fiica linge unde a scuipat tatăl, și partidul băsescian e suficient de bun pentru ea.